Picture
David Livingstone s-a născut în Blantyre, Scoţia, pe data de 19 martie, 1813, fiind al doilea fiu intr-o familie foarte săracă. Tatăl, Niel Livingstone, la început a fost croitor, iar mai apoi a făcut negustorie cu ceai, pentru a-şi întreţine familia. Obişnuia să citească foarte multe cărţi religioase, fiind totodată învăţător în Şcoala Duminicală, şi membru al Societăţii de misiune. În călătoriile sale de afaceri, obişnuia să împartă tractate, iar acasa, impreuna cu toata familia aveau timp de părtăşie atât dimineaţa cât şi seara. Împreună cu soţia lui, Agnes, o femeie credincioasă şi foarte temătoare de Dumnezeu, şi-a crescut copiii în învăţătura Bibliei, astfel că David nu a uitat niciodată iubirea parinţilor, şi modul lor de trai, care l-au ajutat la formarea caracterului său.

            La vârsta de 9 ani, el a primit un Nou Testament ca premiu, pentru că a spus pe dinafară Ps.119, făcând doar 5 greşeli. Pentru a fi de ajutor familiei, când a împlinit 10 ani, David a trebuit să lucreze din greu la o ţesătorie. Însă, pentru el fiecare moment era preţios, astfel că şi-a cumpărat un manual de Latină, şi a studiat această limba mulţi ani, urmând un curs de seral, iar pentru ca avea o sete foarte mare pentru lectură, ducea cărţile cu el în fabrică, le punea în faţa lui, citind în timp ce lucra. A reuşit să citeasca astfel, în mijlocul zgomotului din fabrică, foarte multe carţi.

            Livingstone nu a regretat niciodata faptul ca s-a născut într-o familie săracă, faptul că a trebuit de mic copil să muncească în tesătorie, pentru ca astfel a intrat in contact cu oamenii saraci care locuiau in satul lui, ajungand sa inteleaga nevoile lor, sa ii accepte asa cum sunt, lucru care mai tarziu i-a fost de foarte mare ajutor in mijlocul triburilor primitive ale Africii. Chiar si atunci cand a ajuns sa fie bine vazut si sa primeasca mari onoruri pentru contributiile aduse ca si explorator, David nu a uitat de familie, de rudeniile si prietenii lui saraci, carora le scria des. Totodata si-a amintit pentru tot restul vietii ceea ce i-a spus invatatorul Scolii Duminicale pe patul mortii: “Baiete, transpune religia ta in viata de toate zilele, si nu te opri la promisiuni si ceremonii; astfel vei reusi sa birui ispitele si sa ai succes in viata!” A ramas recunoscator credinciosilor simpli din Blanty, care i-au influentat viata inca din primii ani de viata.

Add Comment
 
 
Picture
Câteva gânduri despre depresie:
Dr.Doina Cosman, profesor la Universitatea de medicina si farmacie dinCluj, catedra Psihologie medicala, medic primar psihiatru, sef de sectie:
Depresia de multe ori se manifestă sub forma unei proaste relaţionări cu cei din jur, sau sub forma nemulţumirii vis-a-vis de propriile performaţe.
Nadia Neagoe:
Mă băteam cu oricine, imediat urlam.
S.M.:
Mi se pare totul aşa o învălmăşelă, o dezordine.
Daniela Bălan:
Ai impresia că viaţa ta s-a terminat aici, că nu mai reuşeşti să faci nimic, că nu eşti bun de nimic, eşti inutil, eşti dat la o parte de peste tot, nimeni nu te suportă, nimeni nu te înţelege.
S.M.:
Parcă nu mai puteam suporta pe nimeni în jurul meu. Eram aşa de disperat, credeam că am făcut o aşa greşeală mare că am plecat de acasă încât Dumnezeu nu mă mai iartă, nu mai este nici o şansă pentru mine.
1 Comment
 
 
O bisericã dezorientatã, într-o lume pierdutã!
Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebãm, oare cât va mai rãbda Dumnezeu sfântul pânã va vãrsa aceastã lucrare Laodiceanã din gura Lui. Dacã e un lucru asupra cãruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, cã trãim într-o epocã Laodiceanã a Bisericii.

În timp ce deasupra capetelor noastre amenintã sabia lui Damocles, noi credinciosii ne lãfãim într-o stare de bogãtie, lenevie, lux, nepãsare si amortire. Desi Dumnezeu are milã si e gata sã ne ierte pãcatele, sã ne curãteascã nelegiuirea, si sã se îndure de neghiobia noastrã, totusi inimile noastre „cãldicele", nici reci nici în clocot, sunt o urâciune în ochii Lui. Ori suntem în clocot ori reci, ori înflãcãrati ori înghetati, ori aprinsi ori stinsi de tot. Lipsa de cãldurã si lipsa de dragoste, iatã douã lucruri pe care le urãste Dumnezeu!

Cristos poate spune despre rãnile Lui azi: „În casa celor ce Mã iubeau le-am primit!" Cartea Sfântã a Dumnezeului cel viu suferã mai mult din partea exponentilor decât din partea oponentilor ei. În folosirea citatelor biblice suntem usurateci, în interpretarea lor suntem inconsistenti, în însusirea nemãrginitelor ei bogãtii suntem lenesi pânã la punctul impotentei extreme. Predicatorul îsi slefuieste predicile cu elocventã oratoricã, si e gata sã apere inspiratia Bibliei cu toatã ardoarea si transpiratia. Dar acelasi om câteva respiratii mai târziu îti vorbeste cu
un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: „Acestea nu sunt pentru timpurile de azi." Iar bietul ascultãtor, cu o credintã sincerã si caldã, trebuie sã înghitã apa rece ca ghiata a necredintei predicatorului.

Adevãrul e cã biserica poate sã-L împiedice în lucrare pe Sfântul lui Israel, si în vremea de azi si-a fãcut din aceasta o adevãratã artã. Dacã ar exista gradatii în starea de mort a vreunui mort, atunci cea mai moartã mortãciune cred cã e cineva care vorbeste despre Duhul Sfânt fãrã ca sã aibã ungerea Duhului Sfânt.
Add Comment
 
 
Intrucat traim vremuri critice in care modernismul incepe sa faca ravagii in adunari, am considerat necesar nu sa scriu eu o predica ci mai degraba sa traducem una a unui pastor baptist, care atinge aspectul imbracamintei, al bunei cuviinte si a tot ceea ce inseamna purtare cuviincioasa (si) in purtarea hainelor. Suntem constienti de faptul ca unele tinere (si nu numai) nici pe departe nu isi dau seama ce efect negativ produc unele haine imbracate de ele si cat de mult se altereaza sfintenia in adunarile noastre din cauza acestui domeniu.
Add Comment
 
 
Picture
Parca si acum imi amintesc de privirea din ochii aceia blajini ai baietelului care a tinut in mana pentru prima data o portocala… A gustat din ea cu pofta si printre molfaielile sale am recunoscut in priviri recunostinta.Era fericit poate pentru prima oara! Asa a fost vizita noastra la saraci din acel an geros de iarna. Cand am realizat ce inseamna saracia cu adevarat, m-am cutremurat. N-am inteles niciodata bucuria de a manca o portocala, insa am vazut-o prima data la un baietel de cinci anisori… I-am intins si o napolitana cu cacao. A luat-o imediat, a desfacut-o si a muscat cu pofta din ea. M-a facut sa rad acel chip murdarit de ciocolata, saltand printre piciorele noastre! Sa-i vad pe alti fericiti, m-a facut pe mine fericita, stiind ca am avut o mica contributie! Dupa atatia ani, amintirile acelea inca ma rascolesc… si de multe ori ma determina sa cred ca realitatea este cu mult mai aspra decat pare pentru noi. Ne plangem de atatea nevoi, insa nu stim ca altii au fost condamnati la o viata in mizerie si saracie. Sunt atatia copii, ca si Marius, care n-au gustat niciodata o portocala sau n-au avut sansa sa se joace cu o jucarie. Ma gandeam, cat sunt de nevinovati de soarta lor… Prea putini reusesc sa se ridice deasupra tuturor piedicilor puse de viata si sa inainteze spre succes. Restul raman ingropati in mocirla societatii in care traiesc, fara sa realizeze ca viata este mai mult de atat! Ca dreptul de a se bucura il au si ei, la fel ca si noi… Se modeleaza dupa vesnicul tipar mediocru, care nu cere decat acceptarea statutului propriu si resemnare… si raman ascunsi in umbra saraciei toata viata. Trist! Nu vor putea niciodata sa-si indeplineasca visurile, sau nici macar nu au visuri… Niciodata nu vor putea merge intr-o vacanta, cum cei mai multi o fac, ci doar sa-si mentina traiul de pe o zi pe alta… si mai grav, poate nu vor auzi niciodata de Dumnezeu! Sau Il vor respinge pentru ca nu inteleg… si dupa o viata de durere, ii astepta o vesnicie de durere… Nemaipomenit de trist! Cat de imuni putem ramane noi, la asemenea tragedii care se intampla chiar acum, chiar in aceasta secunda, pe acest pamant?

Articol scris de LUTA ANCA

Add Comment