Picture
Priveam în mine.
La câţiva paşi într’o baltă de iluzii zăceau toate dorinţele mele de până atunci.

m’am aplecat în genunchi şi plângând am început să le modelez din nou,

dar nu mai prindeau viaţă.

Simţeam că nu mai am un rost în lumea asta

Şi închinzând ochii am ridicat mâinile înspre Cer strigând: “Ce vrei de la mine?”

Ore în şir, îngenuncheat, mi’am plâns iluziile deşarte pe care mi le creasem

Scrutând la viitorul pe care mi’l doream.

După trei zile am obosit.

M’am ghemuit acolo jos, împreună cu iluziile mele şi

Dintr’o dată am simţit o picătură de sânge cum mi se prelinge din suflet în inimă şi înapoi.

A început o ploaie.
Răspunsul pe care îl asteptam întârzia şi ridicându’mi privirea în sus, Cerul se cobora înspre mine, aducând după sine revelaţia unei noi vieţi.
Autor: Alex Stanciu
 


Comments




Leave a Reply