Picture
Sac de cenuşă pe corp îmi aşez şi plec un genunchi înspre El

În liniştea nopţii mi’e frică de moarte şi treaz încerc a medita

Îndrept o privire în sus înspre El, umil şi cu lacrimi Îi cer

Să mă ţină în braţe ori să mă arunce să pier

Într’un mister de negru, într’o minge de fier, de lume să’ncerc a uita…

Pulbere de păcat încearc’a mă ţine captiv în lumea lui nemiloasă

Şi negrăite lacrimi, şoptite suspine se prefac în sunete tari

Închid cei doi ochi, nu mai aud nimic şi totuşi mi’e frică de moarte

Mă ‘nalţ înspre El, şi ştiu că Isus e singurul Miel care poate

Poate a mă mântui şi chiar dacă’ar fi păcatele cele mai mari.

Parfum de jertfă fumegândă se’nalţă spre cerul sublim

Şi văd dinspre cruce, semnul divin de iubire

Cum un rege propune viaţa Lui pentru’a mea

E plin de sânge, sătul de batjocuri, tăcând povara mi’o ia

Şi eu ruşinos mă.drept să’I sărut picioarele bătute în cuie.
          
               Autor: Alex Stanciu
 


Comments




Leave a Reply